The chinese adventure (1) - Hong Kong


Preambul:

Acum vreun an si ceva vine George cu o idee cam creata: sa mergem in China in septembrie-octombrie 2016... vreo 3 saptamani.

Nu pot sa zic ca initial mi-a suras prea tare ideea. Pana la urma, eu unul, sunt departe de a fi vazut ce era interesant prin Europa incat sa ma duc vreo 10000 de km pana in China.

Mai mult, stim cu totii ca, printr-o coincidenta absoluta, in acea perioada se desfasurau si turneele de tenis chinezesti, lucru care nu ma incanta catusi de putin.

Facem cum facem si ne strangem nu mai putin de 11 persoane iar undeva cam fix acum un an ne luam si biletele de avion. Aproximativ 2400 RON, dus-intors, la British Airways. Not bad at all!


 The chinese adventure.

 Una din premierele acestei excursii urma sa fie si zborul cu mai marele Airbus A380.



Din motive logistice nu pot sa-mi aleg un loc alaturi de grup asa ca hazardul sau, mai degraba, logica de bun simt imi ofera langa mine doi chinezi, aparent sot si sotie. Un inceput nu tocmai pozitiv tinand cont de felul in care el isi tragea mucii pe nas, afisand o raceala nasoala.  Ghinion!

De indata ce ne asezam, observ ca majoritatea pasagerilor se descalta. O idee buna, tinand cont de cele ~11h de zbor care urmau, idee pe care o adopt si eu.

Zborul decurge fara turbulente, aproape ireal de smooth. Castile over-ear pe care am avut inspiratia sa le iau cu mine, in ciuda dimensiunilor, isi fac treaba cu brio atunci cand vreunui pui de chinez ii vine cheful de concertat.

Primul soc (si groaza) vine la aterizare. Si ma refer la soc fizic, caci pe cat de smooth a fost tot drumul, pe atat de fail a fost aterizarea. A dat el capitan cu barzaunele de pamant de ne-a stricat tot calmul nostru oltenesc. Daca e sa ne luam si dupa vocea ascutita a capitanului, anuntand atat ajungerea la destinatie cat si producerea personala de ceva moale, ma gandesc ca si-a dat singur  seama ce prost i-a iesit manevra.

Trecem peste moment si mergem sa ne luam bagajele pe care, in mod surprinzator, reusim cu totii sa ni le gasim. Semn bun.

Ne indreptam apoi spre iesirea din aeroport, catre shuttle-bus-ul care urma sa ne duca mai aproape de hotel-ul unde aveam cazare.

Urmeaza un al doilea soc cand iesim, practic, afara la aer. Care aer era foarte cald, umed si greu respirabil. Si o zice unul caruia ii place caldura. Naspa.

Ajunge si autobuzul, unde evident tre' sa platesti: 33 de HKD (zice George), bani pe care ii bagi intr-o cutie la intrare. Daca se intampla sa nu ai suma fixa, ghinion, nu e nimeni care sa-ti dea rest.

O caracteristica observata in tot Hong Kong-ul e faptul ca din cauza aerului irespirabil, peste tot o sa vezi ventilatoare, ac-uri si alte bau-bau-uri de gen. Nu face exceptie nici autobuzul amintit mai sus, dat la maximum, ca sa ne traga curentu'.

Ajungem intr-un final si la stabilimentul unde aveam cazarea: Pearl Premium Guesthouse. Aici avem al treilea soc: cine c$%#t a ales sa stam in maghernita asta???

Din ce imi aminteam, pozele de pe booking aratau mai bine. Soc!!



Se stie cumva ca in HK spatiile sunt o problema insa la asa ceva nu ma asteptam: In baie ca sa intri trebuia sa iei WC-ul intre picioare (cumva firesc), cand spalai organismul, o faceai si peste buda, inclusiv peste suportul de hartie igienica. Care apropo, parea mereu consumata, caci un sul nu avea decat juma' de centimetru grosime. Aparent, ei sunt mai putin creativi.



Cu toate acestea, camera din imaginea de mai sus avuta de noi era ok caci....se putea si mai rau! :))
Adica puteai avea o camera unde nu aveai unde pune un troler si unde, cu o presiune corespunzatoare, puteai da lejer cu bolta direct in buda!


Prima zi in HK (sau ce mai ramane din ea) se incheie in Victoria Harbour, vizionand Symphony of Lights, un spectacol de sunete si lumini misto.

Hong Kong - Ziua a doua.

In cea de-a doua zi in HK mergem sa vedem statuia lui Big Budda. Ca sa ajungi acolo poti merge pe jos sau poti lua o telecabina. Aici ai doua variante: cabina cu sau fara podea vitrata. Noi alegem varianta cu, motiv bun de lustruit sticla in cautarea pozei  prostelii perfecte.






Din locul unde te lasa telecabina, trebuie sa o iei la pas vreo 5 minute pana la statuia cu pricina printr-un decor tipic chinezesc.


Ca sa ajungi sus la statuie, mai ai un hop de urcat... de vreo cateva sute de trepte. Urcusul nu e tocmai usor daca adaugi si cele treizeci si ceva de grade de afara.




Odata ajuns sus, nu ai decat sa te holbezi la statuia lui Big Buddha si eventual, contra cost, sa vizitezi un pseudo-muzeu din interior care la prima vedere iti prezinta lista celor care (probabil) au participat la contructia megalomaniei unde te afli.


 In aceeasi incinta se afla si un templu pe care, evident, nu-l ratam...






Urmatoarea destinatie este gradina Nan Lian, si ea tot in stil chinezesc, prilej pentru un mic repaos.



 Curand insa incepem sa ne dam seama ca e cam tarziu si locu' e pe cale sa se inchida. Asa ca... carelu'!

Mai departe ne indreptam spre insula HK care gazduieste zgarie norii din acest oras. Ca sa ajungi acolo trebuie sa iei un fel de ferry-boat, despre care poti spune cu usurinta ca se aseamana cu o barca de care s-ar folosi niste imigranti sa treaca fraudulos o balta.


 Odata ajunsi acolo peisajul se schimba radical. Se observa clar diferenta de nivel de trai.





Cu ultimele puteri si nivele de toleranta reusim sa ajungem si la cel mai interesant obiectiv in HK: Victoria Peak, un loc de unde poti admira panorama orasului.



Ca sa ajungi acolo poti lua un funicular care are o frecventa destul de mare si functioneaza pana destul de tarziu. Ca de obicei noua nu ne trebuie prea mult timp sa bifam actiunea, caci noua nu ne place sa zabovim prea mult intr-un singur loc. Prost obicei.



Odata ajunsi sus, privelistea face toti banii. Trebuie doar sa iti faci un pic de loc prin multimea de chinezi si sa mai ai un pic de energie sa te bucuri de ceea ce vezi.

Cam atat despre Hong Kong. Urmeaza trecerea in China si un mic pitstop in Shenzhen.

0 comments:

Trimiteți un comentariu

 

Blogroll