the return

Iaca a venit vremea sa terminam cu excursia noastra si sa ne intoarcem acasa, nu inainte de a vedea un ultim lucru in Cappadocia, anume red valley (panorama). Dupa care ne imbarcam cuminti intr-un autocar spre Ankara si asteptam sa treaca cele aproximativ 5 ore de mers pe un drum nu tocmai grozav (poate comparabil cu ale noastre). Ajungem in Ankara pe la ora 7 seara si avand ceva timp la dispozitie cautam mausoleul lui Ataturk, daca tot eram "in zona". Trist pentru noi, dar oarecum logic, la ora aia era totu inchis. Una peste alta, George a reusit sa piarda contactu cu strazile (aka ne-am ratacit).

Intr-un final ajungem la gara, ne imbarcam in tren si tinem directia Istanbul. A fost o noapte alba caci era imposibil sa dormi in trenurile alea. Iti rupeai gatu in lipsa unei tetiere. La 8 si ceva dimineata eram in Istanbul unde trebuia sa ne gasim ocupatie pana seara la 10 cand in sfarsit luam trenul spre casa. Aveti nitzica rabdare.

Mai beti ceai turcesc!

La intoarcerea de la gara Haydarpasa( pe malul asiatic) am luat vaporul pe malul.. european. Din cauza aglomeratiei, la urcarea pe treptele vaporului vad inauntru un turcalete, membru al echipajului spaland niste paharele d-alea traditionale de ceai. Treaba decurgea in felu urmator: 2-3 paharele erau umplute jumatate cu apa, restu goale. Apoi turna succesiv apa din alea pline in alea goale. Mai repeta odata treaba si spalatura era gata! Dupa 5 minute a venit sa vanda ceai la lume. Asa da economie! ( de apa).
Ca o paranteza, ceaiul ala cica traditional nu-mi place deloc. Mi se pare supra-apreciat. Mai bun e ala de mere desi tot granulat ( adica plin de chimicale) este.


Mai tarziu am vizitat muzeul de arhelologie, ne-am plimbat prin parcuri (unde apropo, te lasau sa stai pe iarba) si`am mai dat o raita in bazaru egiptean dupa niste rahat & stuff.

Do you speak Turkish ?

Fiind in acel bazar, umbland dupa cai verzi pe pereti, am descoperit, cred, adevaratele origini ale mele. Ma trezesc brusc cu un turcalete cu chef de taina. Totusi dialogul a fost scurt, dupa cum urmeaza:
El: "do you speak turkish ?"
Eu: "no [...]
El: "But you look like a turkish " Comentariile nu-si au rostul :))

Vine intr-un final si ora sa luam trenul spre casa. Un lucru de remacat e francezul care a stat cu noi, un francez aparte, care stia turceste si engleza (nu ca restu n-ar stii, insa is prea mandrii si nationalisti incat s-o vorbeasca).
Anyway, dupa 20 si muuulte ore ajungem acasa si odata cu asta se incheie si excursia noastra. La final cateva concluzii cu si despre turci:

Ce mi-a placut:
- turcilor le plac japonezele. Nu ma refer la femei ci la masini. un procent majoritar din ele sunt toyota si honda. bravo lor! tot referitor la asta, majoritatea masinilor sunt benzinare cu toate ca litrul la ei e ~6.6 lei
- au foarte multe retele wireless. pe unde te duci e imposibil sa nu gasesti una. parolata sau ne-.

[...]

Ce nu mi-a placut:
- seara se lasa jegul prin orase mult mai rau ca la noi. pana dimineata se curata totusi.
- prea se tiganesc in incercarea de a-ti vinde ... orice.
[...] si altele :)