Turcia


In cele ce urmeaza va voi prezenta cateva poze si impresii dintr-o recent incheiata excursie prin Turcia impreuna cu prietenul si colegul George. Mai exact, prin Istanbul si Cappadocia(Goreme).

Sper sa nu fiu prea plictisitor.

Totusi, aveti posibilitatea sa treceti direct la poze sau sa apasati butonul rosu din coltul din dreapta-sus :)

Prima zi a acestei excursii a inceput cu stangul si asta datorita CFR-ului, locomotiva acceleratului spre Bucuresti defectandu-se, motiv pentru care a rezultat o intarziere de 1 ora jumate. Intr-un final am reusit sa ne "imbarcam" in trenul spre Turcia, cu putin inainte sa plece.


"Give money, take viza. No money, no viza"


Primul nostru "contact" cu turcii nu intarzie sa apara, inca de la plecarea din Bucuresti.
La scurt timp dupa aceasta vine un turc, probabil responsabilul cu vagonul, care repeta intr-una: "euro? dollars?. give money, take viza. no money, no viza" :)
Urmeaza 20 de ore cu trenul, alaturi de inca 4 olandezi, plecati si ei gura-casca prin toata Europa. Dupa o noapte plina ba de "passport control", ba de "go take viza" ajungem in final la Istanbul.

Primul lucru observat la turcaleti e ca... n-au mai deloc cosuri de gunoi, iar alea care sunt, sunt mici si ascunse.

Asadar, primul nostru obiectiv "pe ordinea de zi" era sa gasim o casa de schimb valutar. Asta ne-a luat ceva vreme caci era si duminica si dimineata. Dupa lupte seculare reusim sa gasim una la Sultanahmet. Acum aveam si bani. Bun.

Mai tarziu, dupa ce ne cazam, incepem plimbarea propriu-zisa prin Istanbul.


"Ospitalitate turceasca"


Asa ca ne inarmam noi cu o harta si plecam spre primul obiectiv: Miniaturk. Nereusind totusi sa gasim autobuzul spre Miniaturk din Taksim, ne hotaram sa cerem ajutorul turcaletilor, oarecum renumiti pentru amabilitatea lor. Si au fost.

Ii zicem unui ciumpalac, frecator de menta pe strada, unde vrem sa ajungem si constatam uimirea lui. Nici el nu prea stia ce-i aia sau cum se ajunge. Sau poate doar facea pe prostu :)
Astfel ca isi cheama un prieten de-al lui, denumit in continuare "pestele", cu scopu de a ne lamuri.

Pestele ne intreaba de unde suntem.

Noi, Romania.

Pestele, ca stie el 2 barmanite din Romania, la un bar, fix in apropierea statiei unde era autobuzu nostru si sa mergem cu el, ca ne face cinste cu un suc.

Noi... ok. Hai c-aveam si noroc.

Asadar ne duce ciumpalacu` intr-un local beznos unde evident nici urma de barmanitele romance. In schimb ne ofera chelneru` 2 cola la 20 de lire fiecare (40 de RON/bucata). Ce-i drept nu bausem cola la 40 de lei pana acum, insa totusi era cazul. Pestele vrea sa ne faca 50% reducere insa chelneru` nu e de acord, nici noi nu suntem cu vreuna dintre oferte asa ca ne ridcam si plecam, apreciind ospitalitatea turceasca.

Una peste alta n-am gasit nici autobuzul cautat, asa ca am luat-o la pas pe niste strazi inguste in cautare de... nimic. Miniaturk... altadata.

Pana la finalul zilei, nimic spectaculos :)

In curand, episodul 2.































1 comments:

  1. Misto, da poate ala se referea la un bax de doze la 0.3l de fiecare :D
    Oricum, panoramicile sunt faine, orasu bate spre tipicu rromanesc, sa zic asa.

    RăspundețiȘtergere

 

Blogroll