Cheile Nerei - Partea 1


Este vorba despre "destinatia" aleasa pentru mini-vacanta de 1 mai.

Stransi vreo 21 de persoane, dupa ultima numarare, imbarcati in 5 masini, printre care si a subsemnatului (denumita generic in continaure, "cascarabeta") purcedem in dimineata zilei de 29 aprilie spre destinatia cu pricina; mai exact: Sasca Montana;

Trebuie spus faptul ca a 21-a persoana a fost catalogata ca fiind oarecum "dilie" de catre prietenii sai, plecand in excursie cu inca alte 20 de persoane si cunoscandu-ma doar pe mine :) Apreciez insa increderea :))

Asadar in jurul orei 7:30 pornim la drum pe o vreme cam gri, insotiti de o ploaie care ne cam pune pe ganduri. Nu trecem mult si facem si prima oprire pe defileul Dunarii. Intre timp se mai opreste si ploaia.
















Apoi o alta oprire inainte de intrarea in Orsova
































apoi la Manastirea Sf. Ana din Orsova:





























Plecam si nu dupa mult timp, facem o alta oprire la Statuia lui Decebal.


















Apoi purcedem iarasi la drum caci prea multe opriri strica. Observ insa din mers o locatie perfecta pentru o casa de vacanta; oprim scurt, facem poza, plecam :)

















Partea nasoala acum incepe caci ne manancă undeva si ne abatem de la cursul GPS-ului ca sa ne luam dupa scurtatura lu` Gicu. Cum pana acum domnia sa nu prea a dat FAIL mai deloc, avem incredere si-l urmam.

Insa, cu toata asa-zisa noastra facultate, ne trezim foarte rapid pe un drum forestier unde singurele prezente motorizate erau tractoarele si atv-urile. Localnicii ne privesc cu mirare cautand parca sa inteleaga ce cauta 3 masini de Dolj prin hârtoapele alea.

Numai bine ca se gaseste si cascarabeta mea sa-mi vâre un martor de "check engine" direct in mufă; Perfect!

Ma dau jos, trag capota si incep sa ma uit ca vițelu` la poarta noua la ăl motor. Se mai gasesc si desteptii mei colegi sa-mi ia aparatu sa-mi faca poze, nefiind sufcient ca eram deja destul de suparat. Pentru asta, hai sictir, bă!!

Plecam intr-un final intr-o cascarabeta care nu mai vroia sa stea la ralanti.



Dupa mult timp de mers in treapta 1 mai mult stand pe loc, reusim sa dam de un drum cat de cat mai omenesc si... ii dam goarnă!

Ajungem la destinație cu un avantaj de - (minus) 2 ore gratie scurtăturii lu` Gicu. 
Seara, dupa nici o ora de somn, nu mai apucam decat sa mergem in "recunoastere" 2 case mai incolo de unde eram cazati.



Lucrurile cu adevarat interesante vor urma in posturile urmatoare.

Sper ca nu v-am plictisit :)



1 comments:

  1. MARFA, iesirea voastra...cu toate peripetiile ei...clar astept continuarea...si pozele ei...care...far' de indoiala vor fi la fel de faine ca si astea...Bye si numai bine!!!(evident pentru alte plimbareli)

    RăspundețiȘtergere

 

Blogroll